Ziua Copilului a fost instaurată acum peste 70 de ani la Moscova de către o organizație internațională apropiată mișcării comuniste. Deși este recunoscută ca Ziua Copilului în câteva zeci de țări, există și alte date pentru sărbătoarea aceasta, cum ar fi 20 noiembrie sau alte date mai târzii în an. Articolul de față explorează istoria și evoluția acestei zile, precum și modul în care era marcată în timpul perioadei comuniste.
În origini, Ziua Copilului a avut conotații religioase, cu primele mențiuni datând din 1856 în statul american Massachusetts, când pastorul Charles Leonard a ținut o predică specială pentru copii în luna iunie. De-a lungul timpului, această zi a prins amploare, fiind adoptată în diverse țări cu diferite date de sărbătorire.
Prima țară care a stabilit oficial o zi a copilului a fost Turcia, în 1920, fixând data de 23 aprilie. Ulterior, într-o conferință la Geneva din 1925, s-a proclamat Ziua Internațională a Copiilor, marcând un pas important spre adoptarea globală a acestei sărbători.
Totuși, diferențele în stabilirea datei și semnificația acestei zile s-au remarcat în funcție de contextul politic și cultural. Astfel, în 1949, o organizație internațională legată de mișcarea comunistă a desemnat 1 iunie ca „ziua internațională pentru protecția copilului”, începând cu anul 1950, în statele comuniste din Europa de Est și Centrală. Pe de altă parte, Adunarea Generală a Națiunilor Unite a proclamat Ziua Mondială a Copilului în 1954, cu dată de sărbătorire diferită față de cea stabilită în blocul estic.
În prezent, Ziua Copilului este marcată la nivel global, cu diverse date de sărbătorire în funcție de țară și de tradițiile locale. În România, de exemplu, această zi a fost sărbătorită pe 1 iunie încă din perioada comunistă, fiind o zi nelucrătoare din 2017. În timpul regimului comunist, sărbătoarea era aniversată printr-o serie de evenimente organizate la grădinițe și școli, într-o atmosferă impregnată de propagandă și cultul personalității.
Astfel, în perioada comunistă, Ziua Copilului era instrumentată pentru a promova ideologia oficială, iar copiii erau adesea folosiți ca unelte pentru a sublinia mesajele politice ale regimului. Organizații precum Pionierii și Șoimii Patriei au fost implicate în acest proces de manipulare și educare în spiritul comunist, reflectând contextul politic al vremii.