Sistemul educațional din România este supus criticilor din cauza mai multor probleme, inclusiv schimbările frecvente prin care trece programa școlară și volumul mare de materie prezentat elevilor. O învățătoare a împărtășit perspectiva sa asupra situației și și-a exprimat dezamăgirea față de faptul că elevii se bucură să nu învețe, în ciuda eforturilor sale de a utiliza diverse metode de predare pentru a-i captiva și a face orele mai interesante pentru ei, după cum a scris pe rețeaua de socializare Facebook.
Mesajul profesoarei
„Azi mi-am dat seama care va fi motivul pentru care la un moment dat voi renunta la învățământ. Nu știu când va fi, dar știu „de ce”. Motivul acesta este „bucuria de a nu învăța”. Mă uit cu tristețe în clase și văd mulți copii care se bucură că au reușit să nu învețe nimic nici azi. Mă uit la ei cum fac eforturi mari ca să nu învețe, mă uit la mine că arunc la coșul de gunoi zeci de ore din viața mea în fiecare lună. E vorba de multele ore în care pregătesc lecții gândite, integrate, să facem multe legături și să învățăm cât mai mult la școală, iar în clasă plutește un nor de nepăsare și îndârjire împotriva oricărei tentative de a face ore altfel decât scriind cu pixul pe caiete/ markerul pe tablă.Am vrut să fac la educație tehnologică ceva inspirat din proiectul „O istorie a lumii în 100 de obiecte” al British Museum, să călătorim prin istorie, cultură și civilizație, să creăm noi obiecte asemănătoare sau inspirate din acest proiect, să rescriem poveștile acestor obiecte din perspectiva noastră și la final să facem o expoziție cu ceea ce am creat și să spunem celorlalți copii din școală, părinților și comunității povestea omenirii recreată de noi într-o școală dintr-un sat.
Se repetă foarte des acest tipar în ultimul timp. Anul trecut încercăm să fac multe ore afară, dar m-au convins copiii că este o idee foarte proastă. Știți de ce? La orele pe care nu le făceam afară erau îmbufnați, trânteau cărți și caiete și mârâiau la mine că „dacă nu ieșim afară, nici noi nu facem nimic la oră”.
Cu o clasă am încercat să grădinărim și să învățăm așa, dar a trebuit să renunț la idee după două săptămâni.
Copiii fugeau de la clasă!
Mulți copii „fugeau” de la activitate și se duceau la baie, în clasă, peste colegii care aveau ora de educație fizică. Știau că nu pot lăsa restul clasei ca să îi caut pe ei prin școală.
Tot la educație tehnologică am încercat să îi învăț să citească o factură de energie și să aleagă un aparat electrocasnic în funcție de costul de exploatare, nu după prețul de vânzare.
I-am rugat să aducă fiecare câte o factură de energie ca să avem pe ce discuta. Doar 2 copii au adus factura.
Când au văzut că îi întreb de facturi mulți au scris la nimereală niște numere pe caiet și au început să spună că „mi-am notat pe caiet de pe factură”. Numerele respective erau în mod evident inventate. Dacă înmulțeai cantitatea de energie cu prețul unitar nu obțineai „totalul de plată”.
Nici nu s-au gândit că ar putea fi vreo legătură. Iar au ratat șansa de a învăța ceva. Nu mă deranjează că se gândesc că „nu se prinde profa” când ei fac tot felul de năzbâtii din acestea. De fapt nu mă deranjează nimic.
Iese pe minus doar un calcul personal. Câteva ore din viața mea consumate pentru a pregăti lecții pe care copiii fac eforturi să nu le facem îmi dau cu minus rău de tot. Încă nu s-a umplut paharul, dar eu sunt o optimistă din fire și sunt obișnuită să văd mereu partea plină a paharului…și de când scriu aici am mai auzit vreo două picături făcând pic…pic…
Spre uimirea mea, copiii care fac aceste lucruri nu sunt cei cu multe provocări acasă. Sunt copii din familii ca a mea, cu situație socială ok. Și sunt foarte mulți. De multe ori sunt exact copiii acelor părinți care spun că vor ca educația să fie altfel, să inovăm, să îmbunătățim, să scriem mai puțin în caiete și să facem lucruri mai practice, mai interactive.
Nu ducem lipsa de resurse ca să facem aceste lucruri. Profesorii au obținut finanțări pentru aproape toate proiectele pe care ni le-am dorit. Ducem lipsă de susținere și suntem înconjurați de multă bucurie de a nu învăța. Azi, privind în ochi această bucurie de a nu învăța, i-am înțeles pe toți profesorii buni și implicați care au renunțat să mai predea. Oare avem pe undeva statistici despre profesorii care renunță la învățământ?”, a scris perofesoara pe Facebook.