Mihail Neamțu, deputat AUR, preşedintele Comisiei pentru cultură, arte şi mijloace de informare în masă, atrage atenția că atacul asupra Mănăstirii Sfânta Ecaterina din Sinai este un afront la adresa la Ortodoxiei.
”În calitate de preşedinte al Comisiei pentru cultură a Camerei Deputaţilor, Parlamentul României, condamn cu toată tăria decizia revoltătoare a autorităţilor egiptene de a ordona închiderea Mănăstirii Sfânta Ecaterina din Sinai, confiscarea proprietăţilor sale şi evacuarea obştii monahale, cu scopul de a transforma acest sanctuar milenar într-un muzeu de stat, comparabil unei atracţii turistice profane.
Hotărârea instanţei egiptene din 28 mai 2025 reprezintă un act de o gravitate istorică, un atentat la patrimoniul creştin universal şi o încălcare flagrantă a libertăţii religioase, care ameninţă să stingă un far al spiritualităţii ce luminează de peste 1.500 de ani.
Mănăstirea Sfânta Ecaterina, ctitorită între anii 527 şi 565 de Împăratul Iustinian I, este cel mai vechi aşezământ monastic creştin locuit fără întrerupere.
Aşezată la poalele Muntelui Sinai, unde Moise a primit Tablele Legii şi a întâlnit Rugul Aprins, mănăstirea păstrează moaştele Sfintei Ecaterina, descoperite în secolul al IX-lea pe vârful Gebel Katherina, şi o colecţie unică de manuscrise, inclusiv Codex Sinaiticus, precum şi icoane din secolele V-VI, neatinse de iconoclasmul bizantin.
Fondată iniţial ca fortăreaţă pentru a proteja un punct strategic al Imperiului Bizantin, mănăstirea a fost construită cu aportul a „o sută de familii de valahi” aduse din Dacia, conform izvoarelor istorice.
De-a lungul istoriei, mănăstirea a rezistat încercărilor timpului datorită protecţiei divine şi a înţelepciunii liderilor politici. În 641, după cucerirea Sinaiului de către arabi, Profetul Mohamed a emis celebrul Ahtiname, un document care obliga musulmanii să apere monahii şi să nu le impună taxe, asigurând continuitatea vieţii monastice. Sub dominaţia otomană, din 1517, mănăstirea şi-a păstrat privilegiile, iar în timpul ocupaţiei napoleoniene (1797-1804), Împăratul Napoleon a reconstruit zidul de nord al mănăstirii, prăbuşit în 1798.
În secolul al XX-lea, statul egiptean a investit în infrastructură, facilitând accesul pelerinilor, astfel încât astăzi peste o mie de vizitatori trec zilnic pragul mănăstirii, atraşi de moaştele Sfintei Ecaterina şi de sacralitatea locului.
România are o legătură profundă cu Mănăstirea Sfânta Ecaterina, înrădăcinată în secole de solidaritate ortodoxă. Încă din secolul al XV-lea, voievozii Țării Româneşti şi Moldovei au susţinut mănăstirea cu donaţii generoase. Petru Rareş (1527-1538) l-a sprijinit pe egumenul Ioachim Valahul, fost stareţ al mănăstirii în 1533.
Alexandru al II-lea Mircea (1576) a ctitorit Paraclisul Sfântului Ioan Botezătorul şi a donat pământuri în Țara Românească. Neagoe Basarab, Petru Șchiopul şi Constantin Brâncoveanu au continuat această tradiţie, ultimul oferind în 1696 un portret de o valoare artistică excepţională, astăzi păstrat în colecţiile Muzeului Naţional de Artă al României.
Doamna Elena Cantacuzino şi spătarul Mihai Cantacuzino, inspiraţi de pelerinajul din 1682, au ctitorit Mănăstirea Sinaia, perpetuând numele Muntelui Sinai pe pământ românesc.
Antim Ivireanu a donat în 1710 un ghid al Sinaiului, iar domnitori precum Ieremia Movilă şi Vasile Lupu au îmbogăţit mănăstirea cu manuscrise şi danii.
Până la secularizarea averilor mănăstireşti din 1863, mănăstirea deţinea în România opt aşezăminte, numeroase imobile şi peste 50.000 de hectare de pământ.
Decizia autorităţilor egiptene, cu rădăcini într-un litigiu din 2012, iniţiat sub regimul Frăţiei Musulmane, este un act de o cruzime culturală şi spirituală fără precedent.
Sunt contrazise angajamentele Preşedintelui Abdel Fattah el-Sisi, care, în mai 2025, a promis Prim-Ministrului grec Kyriakos Mitsotakis protejarea patrimoniului creştin.
În absenţa unei stări de urgenţă, confiscarea proprietăţilor şi evacuarea monahilor sunt abuzuri care încalcă statutul mănăstirii ca sit UNESCO şi simbol al armoniei interreligioase, găzduind o moschee în incinta sa, folosită de beduinii Jebeliya.
Adresez un apel ferm guvernului egiptean să anuleze această decizie nedreaptă şi să respecte moştenirea Mănăstirii Sfânta Ecaterina ca loc de cult viu.
Exprim profunda mea indignare Excelenţei Sale, Ambasadorul Republicii Arabe Egipt la Bucureşti, şi solicit explicaţii imediate privind intenţiile puterii de la Cairo.
România, ca naţiune ortodoxă cu o istorie de solidaritate cu marile centre creştine, va susţine demersurile diplomatice şi ecumenice pentru salvarea mănăstirii, în colaborare cu partenerii europeni şi Bisericile Ortodoxe.
Chemăm toată comunitatea internaţională să condamne acest act şi să sprijine campania monahilor din Sinai. Mass-media globală, care a păstrat o tăcere suspectă, are datoria de a informa publicul despre această criză.
Creştinătatea nu poate accepta ca un sanctuar care a supravieţuit invaziilor arabe, mameluce şi otomane să fie redus la un exponat turistic. România, ca voce a Ortodoxiei, va lupta pentru ca Mănăstirea Sfânta Ecaterina să rămână un loc de rugăciune şi un simbol al credinţei”, a declarat Mihail Neamțu.
