Leon Dănăilă s-a născut într-o familie modestă la Darabani, județul Botoșani, în data de 1 iulie 1933. A urmat școala primară în orașul său natal, iar apoi a mers la Liceul „Grigore Ghica V.V.” din Dorohoi, unde a absolvit cele patru clase. În anul 1952, a reușit să intre la Facultatea de Medicină din Iași, dar a avut dificultăți financiare pe parcursul studiilor. Cu toate acestea, a primit o bursă de merit începând cu al doilea semestru, ceea ce l-a ajutat să-și continue studiile.
Leon Dănăila, studii avansate în chirurgie!
Deși a avut puține resurse materiale, Leon Dănăilă a avut o puternică dorință de a învăța și a depus mult efort pentru a-și satisface setea de cunoaștere. În timpul studiilor, a avut doar o pereche de ciorapi și o pereche de pantofi rupți, pe care i-a folosit chiar și în timpul ploii. Cu toate acestea, era fericit că avea două cămăși pe care le putea purta alternativ.
Seara, când primea pâine la internat, o vindea pentru a-și putea permite cărți, și nu o mânca. Cu ambiție și muncă asiduă, a reușit să-și încheie studiile universitare.
„Eu voiam cărți și atunci am recurs la această posibilitate. Seara vindeam pâine, era perioada foametei, eu o vindeam, îmi adunam bani și cumpăram cărți (…) Așa că foamea de știință și de cultură ține și de foame.”, a dezvăluit în emisiunea „40 de întrebări cu Denise Rifai”.
După absolvirea din 1958, a lucrat timp de trei ani ca medic stagiar la Spitalul din Comănești (1958-1960) și apoi un an la Circumscripția sanitară din Dărmănești (1960-1961).
„După ce am absolvit Facultatea de Medicină din Iași, am fost repartizat ca medic stagiar pentru o perioadă de trei ani la Comănești, Bacău. Comăneștiul acelor ani era un orășel uitat de lume, aruncat undeva pe valea Trotușului, pe drumul spre Ghimeș-Palanca. Am efectuat acel stagiu la țară timp de trei ani, grei, de începător. Aveam un salariu de 700 de lei, din care 500 lei pe lună costa gazda la care ședeam, iar, cu restul de 200 de lei, achitam masa la spital.”, a povestit medicul Leon Dănăilă, într-un interviu mai vechi, pentru botosaneanul.ro.
În 1961, după ce a căpătat experiență, a reușit să ocupe un post de medic secundar neurochirurg la clinica de Neurochirurgie de la Spitalul „Gh. Marinescu” din București.
Pentru a ajunge să devină medic specialist neurochirurg, a trebuit să depună multă muncă și să fie perseverent. A reușit această realizare în anul 1966. Mai târziu, în 1972, a obținut titlul de doctor în medicină cu o lucrare despre „Neurinomul Spinal”. În 1974, a fost promovat la rangul de medic primar neurochirurg gradul III, iar în 1981, a ajuns medic primar neurochirurg gradul II și a devenit șeful secției VII de neurochirurgie vasculară și microneurochirurgie.
Cum și-a cunoscut jumătatea?
„Acolo am cunoscut-o pe viitoarea mea soție, Alexandrina, farmacistă la policlinica din Comănești. După terminarea facultății din București, a fost repartizată tot la Comănești. Ne-am căsătorit la data de 28 August 1960. După plecarea nostră de la Sfatul Popular, am invitat, la gazda unde am stat, un coleg cu soția sa. Masa pe care am pregătit-o a constat dintr-o pâine, o sticlă de vin, jumătate de kilogram de brânză și cafea (nechezol). Ca anotimp, soția mea adora nespus de mult primăvara și lalelele albe.”, a povestit medicul Leon Dănăilă, pentru botosaneanul.ro.
Cei doi au fost împreună 46 de ani, până în 2006, când moartea i-a răpit-o pe mult adorata soție. În fața casei părintești din Darabani, au fost amplasate două busturi, unul al lui Leon Dănăilă și celălalt al soției sale, Alexandrina, persoana fără de care el nu ar fi fost același.
Soția l-a sprijinit enorm pe Leon Dănăila!
„După cei trei ani de stagiu, sub influența soției mele, m-am înscris la rezidențiat în București, unde Alexandrina avea câteva rude. Deoarece nu eram membri de partid, nota socială dată de cei de la Regiune (Bacău) a fost 15. La probele profesionale, scrisă și orală, am obținut nota 20, după care mi-am ales ca specialitate neurochirurgia, unde lucrez și azi. Comisia condusă de dr. Ursache, medicul-șef al regiunii Bacău, m-a sfătuit să nu încerc să dau rezidențiat la București cu o astfel de notă socială.
Nu i-am ascultat pe înțelepții de la Bacău, astfel încât, la dorința mea și la insistențele soției, m-am prezentat în Capitală, unde am reușit. Era tot ce-mi doream. Pentru a mă putea afirma, a trebuit să muncesc mult mai mult decât cei proveniți din familii mari și cu sprijin. (…) Ajutat constant de soția mea. În special la elaborarea lucrărilor științifice și a cărților pe care le-am scris. Am reușit astfel să redau, teoretic și pentru totdeauna, experiența mea neurochirurgicală. În vederea realizării nobilei mele activități, soția mea Alexandrina m-a ajutat enorm de mult. În toate concediile, ea își lua cu sine mașina de scris, în vederea redactării manuscriselor mele. Numai folosind la maximum zilele libere și concediile, am reușit să scriu foarte mult, sfidând permanent obstacolele. Trăsătura dominantă a destinului meu și al soției mele a fost una temerară și eroică.”, spunea Leon Dănăilă.
